FERICIREA

      E un subiect aparent simplu, e un cuvânt ce nu lipseşte din viaţa noastră cotidiană, e un sentiment pe care într-un fel sau altul l-am experimentat cu toţii şi totuşi, în mod paradoxal, îi simţim lipsa în fiecare secundă….sau nu…

      Nu ştiu ce simt ceilalţi, dar ştiu că pentru fiecare în parte fericirea înseamnă altceva. Personal pot să spun că asta îmi doresc cel mai mult în viaţă, e scopul şi idealul meu: să fiu fericită! Da, pare simplu, naiv... O să mi se spună că un om nu poate fi niciodată fericit pe deplin. Nimic mai greşit! Am constatat că a fi fericit nu înseamnă să treci de un anumit obstacol, să iei o notă bună, să vină ziua de vineri sau vacanţa, o pereche nouă de pantofi, un iubit, să termini liceul, să te căsătoreşti sau primul copil....Nu! Cred că fericirea e aici şi acum! Fericirea e în mine, în noi...Fericire nu înseamnă să fie totul perfect, ci să te simţi tu bine indiferent de situaţie, să ai încredere în tine şi în Dumnezeu, să speri şi să zâmbeşti. Înseamnă un echilibru emoţional, spiritual...mai mult decât orice înseamnă să fii împăcat cu tine însuţi, să faci ceea ce crezi că e bine şi chiar dacă greşeşti să nu regreţi nimic deoarece te afli în mâinile lui Dumnezeu şi orice s-ar întâmpla -bun sau rău- e cu siguranţă cea mai fericită alternativă! Poate sună ciudat, dar asta am experimentat personal. Cred cu adevărat că un şut în fund e un pas înainte şi ce nu te omoară te întăreşte!  Vreau să iubesc, să mă dăruiesc total lucrurilor în care cred cu adevărat, să lupt pentru principiile şi valorile mele.

        Sigur acum urmează o întrebare în genul : „Acum eşti fericită?” Ei bine, da şi nu. Teoria e uşoară, dar cum se spune practica ne omoară. Sunt fericită că sunt ceea ce sunt, dar simt nevoia permanentă să evoluez, să mă schimb. Sunt fericită că am o familie care mă iubeşte şi are grijă de mine, dar mă termină faptul că nu reuşesc să simt că fac parte din ea, că nu mă simt acceptată. Sunt fericită că am un acoperiş deasupra capului şi hrană atunci când mi-e foame, dar uneori mă întreb dacă merită să plătesc preţul astă, dacă merită să-mi sacrific personalitatea şi firea ca să fiu acceptată. Sunt fericită că am prieteni grozavi care-mi sunt alături şi mă susţin, dar uneori, chiar şi aşa, mă simt incredibil de singură, abandonată. Sunt fericită că iubesc şi sunt iubită, dar nu ştiu cum să scap de teamă.

           Sunt o fire mai complicată, ştiu! Mai  

ştiu că pot şi vreau să fiu fericită. Stiu că secretul stă în gândirea pozitivă, în încrederea personală. Am un drum lung în faţă....cine ştie ce mă aşteaptă? Nu mai contează oricum!  Ceea ce trebuie să se întâmple o să se întâmple, iar eu o să păşesc cu zâmbetul pe faţă. Viaţa e mai frumoasă când zâmbeşti! Şi...fericirea e în mine, trebuie doar să o scot la 

suprafaţă!