Femeia a fost dintotdeauna un paradox chiar şi pentru ea însăşi. Un mozaic de stări contradictorii, sentimente derutante, treceri bruşte de la supunere la rebeliune, lupte cu propria personă, dorinţe şi pasiuni, lacrimi fierbinţi şi zâmbete seducătoare, inocenţă şi revoltă. Un înger şi demon în acelaşi timp! Câte lucruri nu se spun despre femei, câţi nu au încercat să le desluşească mistrele urmaşelor păgâne ale Evei şi totuşi cine a reuşit să descopere ce se află de fapt în sufletul unei femei?
Inevitabil, atunci când rostesc cuvântul "femeie" am în minte câteva tipologii. Şi aici nu mă refer la arhicunoscutele materialiste, piţipoance, vedete, blonde, păpuşi sau intelectuale....Nu, ci la ceea ce reprezintă în fapt femeia: feminitate!!! Când spun feminitate mă gândesc imediat la femeia senzuală, seducătoare, misterioasă, ruj roşu, mănuşi lungi catifelate, privire pătrunzătoare, siguranţă pe sine şi graţie deosebită. Mai apoi se strecoară femeia dulce, inocentă,uşor aeriană, cu un zâmbet larg, naturală, toată faţa îi surâde, iar ochii îi sunt calzi. Urmează femeia clasică cu rochii lungi si multe volănaşe, maniere impecabile, gesturi fine, părul perfect coafat cu multe bucle lejere ce cad inocent pe frunte şi umeri, un surâs cuminte în colţul buzelor, danteluţe şi muzică clasică. Fulgerător intervine femeia rebelă, neliniştită, pasională,degajată, jeans mulaţi, păr voluminos şi liber ce îi dă un aer senzual, încredere, râs colorat şi atractiv, emană forţă, are stări contradictorii. Nu pot uita femeia business, verticală, puternică, mereu pregătită de orice, atât de business şi totuşi feminină în ţinuta ei de birou cu o fustă mulată şi cămăşuţă drăguţă, tocuri neapărat şi un aer rece şi misterios, privirea directă şi gesturi subtile. Iar ultima, dar nu cea din urmă femeia ciocolată. Am numit-o aşa nu pentru că ar fi neapărat o negreasă sau mulatră, dar are ceva din strucura lor, e delicioasă, parcă îţi vine să o mănânci, are forme pline, rotunde, buze cărnoase- ispititoare, e dezinvoltă, emană senzualitate, are privirea profundă şi adâncă încât te poţi rătăci în ea, mişcări lente şi seducătoare.
Întotdeauna am admirat enorm acele femei feminine pentru că, până la urmă, acesta este atributul nostru principal. Şi când spun feminitate nu mă refer numai la acele câteva caracteristici prezentate mai sus. Cred că fiecare femeie are o combinaţie unică, o feminitate aparte, înnăscută. Din păcate însă, constat cu durere că multe femei din zilele noastre au uitat să fie feminine, prinse fiin în vâltoarea problemelor, grijilor, preocupărilor de tot felul sau chiar indiferenţei faţă de acest aspect. Nu mă înţelegeţi greşit. Feminină poţi fi şi cu părul scurt, haine rock sau tenişi. Esenţa constă în atitudine, în felul în care te comporţi, te îngrijeşti şi îţi pui în evidenţă atuurile. Poţi fi extraordinar de feminină fără a fi dezbrăcată, ci doar fiind tu însăţi, aşa cum îţi dictează inima.
Adevărul e că am dorit de mult timp să scriu articolul acesta (nu e exact cum mi-l imaginam) pentru că de când mă ştiu am admirat femeile. În tipologiile descrise anterior am încercat să prezint câteva tipuri de femei pe care le apreciez extraordinar de mult. Le apreciez pentru că se simt frumoase, misterioase,uneori rebele şi revoluţionare, alteori cuminţi şi conformiste, sunt puternice şi dulci, inocente în acelaşi timp, au încredere în ele, emană forţă şi senzualitate, au gesturi fine şi ţinute ce le pun în valoare! Asta nu înseamnă că ele sunt singurele modele de feminitate. Cum am mai spus, cred că în fiecare femeie există o combinaţie unică de elemente adaptată personalităţii lor şi mediului în care trăiesc.
