Cine suntem noi?

       Aţi simţit vreodata că nu puteţi face cu viaţa vooastră ceea ce vreţi voi, ci ceea ce vor ceilalţi de la voi? Societatea, familia, părinţii, profesorii, cei "cu experienţă de viaţă"...da, ei ştiu mai bine decât noi! Ei ştiu ce carieră e mai potrivită pentru tine, ce e bine şi ce nu e bine să faci, cu cine să te împrieteneşti şi cu cine nu, ce iubit(ă) să-ti alegi...etc etc etc. "Cum, cu ăla a lu' X? Nuuuu...nu e de capul tău! Ia şi coboară cu picioarele pe pământ că ştiu eu ce spun." 

       Sincer situaţia asta mă revoltă, mă irită...De ce sunt ei în măsură să-mi spună ce să fac? De ce le permitem să ne îngusteze orizonturile, să ne facă să credem că nu vom reuşi, că ei ştiu totul şi sărăcuţii de noi suntem nişte bieţi visători căzuţi din lună?

        Nu ştiu dacă aţi observat, dar copiii sunt extrem de creativi, inteligenţi, inventivi, capabili, încrezători şi dezinhibaţi. Orice nouă generaţie aduce ceva nou, un plus de viaţă şi multe idei noi, iar ei cred cu adevărat în ele şi interesant e că le pot pune şi în aplicare, dar...Aici intervin adulţii cu gândirea lor limitată, cu prejudecăţi şi mai ales cu frustrările lor şi le spun: "nu poţi", "nu vei reuşi", "eşti abia un copil, habar nu ai ce-i cu tine"....Şi dacă ei au uitat să creadă în vise? Dacă ei au uitat să trăiască? Dacă ei sunt cei care greşesc? Dragilor, eu cred că ei, cei cu experienţă, care ştiu ce e viaţa, şi-au făcut deja propriile alegeri, au ales cum vor să trăiască şi ar fi cazul să ne lase pe noi să alegem ceea ce simţim. O să greşim! Şi ce dacă? Omul din greşeli învaţă,nu? 

        Pur şi simplu nu pot să accept să-mi spună altcineva ce e bine şi ce-i rău şi să mă oblige efectiv să urmez calea lor. Priviţi la marile genii ale lumii, de la Eminescu al nostru la Enstein, mari scriitori, poeţi, oameni de ştiinţă, compozitori, filozofi...toţi, absolut toţi au fost respinşi de societatea în care trăiau, umiliţi, izolaţi, consideraţi nebuni! Şi ştiţi ce e mai rău? Că nici până în ziua de azi oamenii nu au învăţat nimic! Vor în continuare să creeze nişte marionete care îi lasă pe ceilalţi să gândească pentru ei, merg la un servici plictisitor zi de zi, fac copii şi îi obligă să se încadreze şi ei în nenorocitul pat a lui Procust! 

         Dragilor, nu vă lăsaţi manipulaţi! Dacă aveţi vreo idee, un vis, orice, alergaţi după el, ţineţi-l cu dinţii, crede-ţi în voi până la capăt. Habar nu aveţi cât potenţial se ascunde în voi....Daţi frâu liber imaginaţiei, creativităţii, luptaţi pentru ceea ce credeţi, ascultaţi-vă inima, alergaţi spre noi orizonturi, oricât ne nebunesc ar părea. Oamenii vă vor spune că nu veţi reuşii,dar ei nu au de unde să ştie dacă nu au avut măcar curajul să se gândească la asta! Nici şcoala, nici părinţii, cu atât mai puţin societatea nu vă pot pune piedici dacă nu-i lăsaţi. Fiţi nebuni, fiţi nişte neadaptaţi dacă e nevoie, dar vă asigur că singuri nu veţi fi singuri pentru că slavă Domnului încă mai există oameni care au curajul să facă ce şi cum simt, aşa mai evoluăm şi noi!

          Repet:FIŢI NEBUNI!!!!!!