marți, 29 mai 2012

Paralele

       Miroase-a ceai şi-a vodka cu lămâie şi-a fum de ţigară...

       Te ghicesc prin ceaţă şi dureri de cap. Am ameţeli şi tâmplele mi-s grele. Te îngân în gând şi te ascund în mine. Te fumez cu disperare, fum după fum şi nu mă potolesc, nu mă pot sătura. Privesc cu nerăbdare cum se transformă tutunul în scrum şi degetele mă ard. Mă frige răceala ta. Înghit cu nesaţ fum aromat, te respir... Te consum fără regret, aproape inconştient. Îţi dibuiesc silueta prin aerul fumat şi-mi pare că te îndepărtezi lent. Mai trag un fum şi-ajung la filtru. Închid ochii apăsat şi te simt lângă mine. Îmi strâng în pumn, în neştire, dorinţe explozive şi pasiuni nestăvilite.
        Mai aprind o ţigară. Ochii îi simt adânciţi în orbite, roşii şi obosiţi şi trag cu putere în plămâni până se umplu. Şi sunt goală... Şi te trag din nou în mine, te inhalez, te absorb, te doresc. Mă înfiori... Tremur, mă cutremur şi mă pierd. Mă caut în mine şi te găsesc pe tine. Te zăresc încă în depărtare prin nori de fum cu aromă de căpşuni şi înţepător miros de lămâie îmbibat cu alcool.
        Obrajii îmi ard şi mi-e frig. Mă strâng ca un embrion, mă prăbuşesc, mă ridic. E o implozie iminentă în mine. Respir greu, zâmbesc calm.
        
         Supradoză de fiori reci. Vise în şoaptă. Reprimări brutale.