Ultimile 3 ore le-am petrecut in picioare, pe coridor, lipindu-mi fruntea de geam, invartindu-ma aiurea, zgariind usor marginile metalice. Ma gandeam la mine, alergand cu un ruxac in spate, taraind o valiza ca sa prind minunatia de tren. Rosie si energica, hotarata, am sarit in ultimul vagon, ajutata de un controlor micut si brunetel caruia nu am putut decat sa-i spun: "nu am bilet, credeti ca putem rezolva cumva?". Si am rezolvat, cu greu, dar cred ca am avut noroc. M-au lasat sa cobor la o statie sa-mi iau bilet, cu reducere de student evident. Functionara de dimineata fusese o scarba. Trecusera deja 9 ore de atunci...
Ma intrebam daca as putea alerga mai repede decat mergea trenul. Mi se parea ca sta. Era o tensiune crescanda in mine, o curiozitate prea mare si un tremur nestavilit. Simteam privirile din jurul meu atintite spre mine, dar nu-mi pasa. Aveam altele pe cap. De exemplu, ce Dumnezeu caut eu acolo? Ce avea sa se intample cu mine? Si orice ar fi fost trebuia sa se intample cat mai repede.Oricum nu aveam cum sa dau inapoi si daca tot intrasem in hora voiam cu tot dinadinsul sa joc pana la capat. Timpul, insa, nu era de partea mea.
Cand am coborat din tren m-a cuprins o confuzie teribila. Prea multa lume, prea multe bagaje, fete noi, un soare ce-si ilustra maretia in apus si nicio urma de el sau de iesire.... Am bajbait prin multime, strangandu-mi in pumn emotiile si temerile. L-am zarit brusc la cativa metri de mine si inima statea sa-mi sara din piept. Trebuia sa alerg, sa-i sar in brate, sa-i spun atatea, dar stiu ca cine isi arata primul sentimentele are de pierdut. Prin urmare, am ramas cuminte in spate, asteptand sa se intoarca. Se plimba nervos de colo-colo... Ii studiam copilaros capul scaldat in raze portocalii, expresia obosita si plictisita de pe chip, privirea usor obraznica si zambetul flegmatic din coltul gurii. Ciudat, inca ma iau fiori.
M-a vazut intr-un final. A venit incet spre mine, si-a apropiat fruntea de a mea si mi-a soptit: "ai intarizat". L-am sarutat apasat si am lasat mica mea escapada sa-si urmeze cursul.
- Se insereaza, ar trebui sa mergem, altfel nu mai gasim cabana.
-Cat ai de gand sa stai?
-Depinde de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu