"Iubirea e ca un drog. La început ai senzaţia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi vrei mai mult. Încă nu e un viciu, dar îţi place senzaţia şi îţi închipui că o poţi ţine sub control. Te gândşti la fiinţa iubită vreme de 2 minute şi uiţi de ea timp de 3 ore.
În scurt timp te obişnuieşti cu acea persoană şi începi să fi complet dependent de ea. Acum te gândeşti la ea 3 ore şi-o uiţi 2 minute. Dacă ea nu e lângă tine, încerci aceleaşi senzaţii ca şi drogaţii când nu-şi obţin drogul. În acest moment, aşa cum drogaţii fură şi se înjosesc ca să facă rost de ceea ce la trebuie, şi tu eşti dispus să faci orice pentru dragoste"...
"Ştiu că dragostea şi barajele sunt totuna: dacă laşi o fisură pe unde să se poată strecura un firicel de apă, în scurt timp acesta va face să se prăbuşească întreaga construcţie-şi vine o clipă când nimeni nu va mai putea stăpânii forţa viiturii.
Dacă zidurile se prăbuşesc, dragostea le ia locul; nu mai contează ce este posibil sau imposibil, nu mai are importanţă nici dacă o putem păstra lângă noi pe fiinţa iubită-a iubi înseamnă a pierde controlul."
Paulo Coelho- "La râul Piedra, am şezut si-am plâns"
hei:> ador asta:P am folosit'o intr'o compunere la ora de romana:X
RăspundețiȘtergerehey...e profund! Cred ca are dreptate Coelho si de aceea am postat-o...Poate o sa o mai foloseasca si altii la vreo compunere :D
RăspundețiȘtergere